Lumea Româneascã

Click here to edit subtitle

POPOVICI VAVILA


Data nașterii: 24 ianuarie 1935.

Locul nașterii: localitatea Sulița, județul Hotin, Nordica Bucovină, România (actualmente Ucraina).

Văduvă, doi copii.

Școala primară – Alba-Iulia și Tg. Jiu. Gimnaziul și primii doi ani de liceu – Liceul teoretic „Ecaterina Teodoroiu” din Tg. Jiu; ultimii ani de liceu – Liceul teoretic „Unirea” din Tg. Mureș.

Paralel cu liceul, a urmat cursurile Conservatorul Maghiar, secțiile Pian și Balet.

Studii superioare: - Institutul Politehnic

                             - Universitatea populară  – curs limba engleză (trei ani).


Actualmente pensionară

 

FUNCŢII - în ordine cronologică:  

  1957-1960  - profesor suplinitor, matematică și fizică, comuna Livezile, jud. Bacău.

  1960-1968  - șef laborator, Secția Clorură de var – Combinatul Chimic Borzești;

                     - șef documentare tehnică, Serviciul Tehnic –- Combinatul Chimic Borzești;

                     - inginer tehnolog, secția Piloți, Serviciu Cercetări – Combinatul Chimic Borzești;

  1968–1972 - inginer principal, Serviciul tehnic – Combinatul Petrochimic Pitești;

                     - șef birou Serviciul Tehnic - Export – Combinatul  Petrochimic Pitești.

  1972 - pensionată pe caz de boală.

  1972 – 1987 – munca la domiciliu –Cooperativa „Prestarea”, traduceri tehnice din limbi străine.

 

DEBUT POETIC: Revista „Chimistul”, Onești, 1965; Revista „Ramuri” 1982;

DEBUT EDITORIAL:

1) „Cântece în coloană”, volum colectiv, Bacău, 1966;

2) „13 Poeți", volum colectiv, Editura Eminescu, București 1988, editat în urma premierii celor treisprezece poeți dintre sutele de volume propuse pentru publicare.

 

 

CĂRȚI TIPĂRITE

 - Noapte de iarnă – versuri, Ed. Zodia Fecioarei, Pitești, 1993.                                                                                             

 - Nopți albe – versuri, Ed. Zodia Fecioarei, Pitești, 1995.                                    

 - Binele și Răul – proză, Ed. Zodia Fecioarei, Pitești, 1998.                                

 - Dragostea mea cea mare – versuri, Ed. Zodia fecioarei, Pitești, 1998.              

 - Albumul cu fotografii – proză, Ed. Caligraf Activ, Pitești, 1999.                      

 - Dincolo de noapte – versuri, Ed. Crater, București, 2000,

                                         postfață de Ion Papuc.                                                 

 - Piticul din ceașca de cafea – versuri, Ed. Elion, București, 2000.                        

 - Mai sunt bărbați buni – proză, Ed. Crater, București, 2001.                                                                                      

 - File de jurnal – proză, Ed. Aritmos, București 2002.                                          

 - Insomniile unei veri – versuri, Ed. Elion, București, 2002.                                  

 - Ultima piruetă – proză, Ed. Carminis, Pitești, 2003.                                           

 - Îngerul scrie poemul – versuri, Ed. Carminis, Pitești, 2003,                                

                                  prefață de prof. dr. Simion Bărbulescu.                                                      

 - Între spaimă şi vis – versuri, vol bilingv rom. - englez,                                       

                      Ed. Carminis, Pitești, 2004, prefață de S. Bărbulescu.    

 - Jurnalul unei veri – proză, Ed. Elion, București, 2005.                                       

 - Suspine strigate – versuri, vol. bilingv rom. - englez, Ed. Carminis, Pitești, 2005,

                                 prefață de Simion Bărbulescu.                                                                                 

 - Cartea mamei – proză, Ed. Carminis, Pitești, 2006,

                                 prefață de prof. dr. Simion Bărbulescu.                                                                                                        

- Jurnal American – proză, Ed. Carminis, Pitești, 2007.                                     

- Singurătatea clipelor târzii – versuri, Ed. Pim, Iași 2008.                                     

- Gânduri – proză, Ed. Pim, Iași, 2009.                                                                    

- Scrisori de departe – versuri, SUA, 2010.                                                             

- Articole, Eseuri – vol. I – publicistică, SUA 2010.                                                        

- Preaplinul tăcerilor – proză, SUA, 2010.                                                               

- Poemele iubirii – versuri, SUA, 2011.                                                                 

- Articole, Eseuri – vol. II – publicistică, SUA, 2012.                                                             

- Fulgurații – proză, SUA,  2012.                                                                          

- Tremurul gândului – versuri, SUA, 2012.                                                            

- Articole, eseuri, vol. III – publicistică, SUA 2013.                                                      

- Love Story – versuri, SUA 2013,                                                                       

              prefață - Eugen Evu; Doru Popovici.

- Dialoguri îndrăgite – proză, SUA 2013.                                                             

- EL și iubirea – versuri, Argeș-Press 2013,                                                         

              prefață – Eugen Evu.

- Popasurile vieții – proză, SUA 2014.                                                                 

- Articole, eseuri, vol. IV – publicistică, SUA 2014.                                                     

- Înțeles târziu – versuri, SUA 2015.                                                                    

- De vorbă cu Îngerul, vol. Bilingv – versuri, SUA, 2015.                                  

- Articole, eseuri, vol. V – publicistică, SUA, 2015.                                                     

- O mie și una de… poeme – versuri, SUA, 2016.                                              

- Articole, eseuri, vol.VI – publicistică, SUA, 2016.

- Cugetări, vol. Bilingv – proză, SUA, 2016.

- Antologie selectivă a referințelor – proză, 2017).

               prefață Eugen Evu.

- Articole, eseuri, vol. VII – publicistică, 2017).

- Cugetări / Reflections 2017 – proză, 2017).

               prefață Eugen Evu.

- Note de jurnal american, vol.1 – proză, SUA,2017).

- Articole, eseuri, vol.VIII – publicistică, 2018).

- Note de jurnal american, vol.2 – proză, 2018).

- Cugetări / Reflections 2018 – proză, 2018).                                                  

- Întrebări și răspunsuri (proză, 2018).

COLABORĂRI LA VOLUME COLECTIVE :

- Cântece în coloană - culegere de versuri a membrilor Cenaclului literar „Al. Sahia" din Onești, 1966;

- 13 Poeți - Editura Eminescu, București, 1988;

- Templul amintirilor - Ed. Casa Ciurea, Slatina, 2000;

- Lumină pe cerul cuvântului - Ed. Casa Ciurea, Slatina, 2004;

- Cenaclul Liviu Rebreanu la 55 de ani - Ed. Zodia Fecioarei, Pitești, 2004;

- Dialoguri privilegiate – Maria Diana Popescu, Pitești, 2009;

- Azi… pentru mâine –Dialoguri , Ed. Eikon, București, 2017;

- Interviuri cu scriitori români contemporani, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2018;

- Un sentiment numit România – 100 de ani – 100 de poeme – ed. Singur, Târgoviște, 2018

                                                                                                       

 

A PUBLICAT ÎN ROMÂNIA în diferite reviste și ziare.

A PUBLICAT ÎN STRĂINĂTATE în reviste și ziare din tarile: SUA, Belgia, Canada, Spania, Germania, Danemarca, Irlanda, Anglia, Israel, Republica Moldova.

 

 

COLABORĂRI LA REVISTE :

Membră a Colegiului de redacție (șef subredacție Pitești) revista „Coloana Infinitului” - Timișoara, România din anul 2000 până în anul 2004;

Membră a Colectivului redacțional revista „ Dor de Dor” - Călărași, România din anul 2006 până în 2009;

Corespondent extern al ziarului „Argeșul”- Pitești, România, din anul 2008 și în prezent;

Colaborator al ziarului „Gândacul de Colorado” - SUA, din anul 2009 și în prezent;

Colaborator la Revista „Armonia” - SUA din 2011 și în prezent;

Colaborator principal la Revista „Confluențe Românești” din 2011 și în prezent;

Colaborator la revista internațională „STARPRESS” – Rm. Vâlcea, România, din 2011 și în prezent;

Colaborator la revista „Melidodium” - Roman, România din 2012 și în prezent;

Colaborator onorific la revista „Clipa” - California, SUA, din anul 2012 și până 2015;

Membră a AMJRP (Asociația Mass-media și Jurnaliștilor Români de pretutindeni) din 2012 și în prezent;

Colaborator permanent la ziarul „Actualitatea Irl”- Dublin, Irlanda din 2016;

Colaborator la revista „Lumea românească” - Michigam, SUA din 2013 și în prezent;

Corespondent SUA la ziarul „Jurnalul Bucureștiului” din ian. 2014 și în prezent;

Redactor la revista „Nomen Artis” (Dincolo de tăcere) din febr. 2015 până în 2016;

Senior editor al ziarului „Miorița”, California, SUA, din 2015 și în prezent;

Senior editor al ziarului Occidentul românesc, Madrid, Spania, din 2015 și în prezent;

Membru de Onoare – Radio Pro Diaspora, din 19 iulie 2017.

 

PREMII LITERARE, DISTINCTII :

Premiul Editurii Eminescu, „13 Poeți", București, ROMÂNIA, 1987;

Premiul pentru literatură al revistei Argeș, Pitești, mai 2004;

Premiul I „Femeia în cultură” Concurs „Femina 2008” ediția X-a, jubiliară (județ Argeș);

Titlul de Fiică a Argeșului, sept 2011;

Premiul Internațional al Academiei „Il Convivio”, (Prima Classificata), ITALIA, Premiul I pentru volumul de versuri „Love Story”, 2014;

Premiul Presei românești nord-americane (NARPA), secțiunea Cultură – Premiul I , SUA, 2014;                                                                                               Premiul de excelență al ziarului Argeșul, pentru întreaga activitate desfășurată pe meridianele lumii, 24 ian. 2015;

Premiul de Excelență „Mihai Eminescu” acordat pentru întreaga activitate de voluntariat și colaborare de excepție  cu revista „Occidentul Românesc” – SPANIA – 2016 ;

Premiu de Excelență pentru întreaga activitate literară, acordat de Asociația ProDiaspora și Revista Prolitera – GERMANIA;

 

 

INCLUSĂ ÎN DICŢIONARE BIO-BIBLIOGRAFICE :

Dicționar „Bacăul literar” - Eugen Budău, 2004, pag. 443 – 444;

Antologie lirică, proză, plastică Dor de Dor, - Marin Toma, 2007, pag. 359 – 374;

Dicționar bibliografic „Scriitori, publiciști și folcloriști ai Argeșului”- Marian Stoica, ed. Argeș-Press,  

                                                                                                                 Pitești, 2010, pag.216;

Dicționarul scriitorilor români de azi – Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin, ed. Porțile                                                                                                      

                                                                                              Orientului din Iași, 2011, pag.429;

Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume (L’anthologie des écrivains roumains de 

                              tout le monde) – Ligya Diaconescu, ed. Star Press, Rm. Vâlcea, 2012, pag. 156-160;

Antologie de proză scurtă românească – George Stroia, Eposs Meridiane 2013, pag. 488-496;

Antologie a poeziei românești contemporane – ed. Meridiane lirice (Aripi de vis) 2013, pag. 547-552.

 

Adresă poștală:

Vavila Popovici

4308 Omni Place, Raleigh NC 27613-1583, USA

Adresă e-mail: [email protected]

 

Website: vavilapopovici.com

GUSTUL AMAR AL INGRATITUDINII

„Judecata unui slugarnic, a unui om vândut, fie că e trunchiată și îngustă, fie că e pătată de obrăznicie și de ingratitudine.” – Michel de Montaigne

 

 

   Ingratitudinea este purtarea omului ingrat, orgolios, de a nu fi recunoscător pentru ceea ce i s-a dat și a se comporta  depășind limitele atribuțiilor sale. Unii definesc ingratitudinea drept trădare a omenirii, sau miopie a  sufletului. Dacă se ivește o dispută, o luptă, individul în loc de a se purta omenește, demn, el se înjosește adoptând o atitudine ingrată. De multe ori starea de ingratitudine este determinată de slugărnicia față de o persoană, când orgoliul ce zace în adâncul sufletului acelui individ iese la suprafață și vrând să-și demonstreze puterea și capacitatea dotării sale adoptă o atitudine ingrată față de alt/alți indivizi, neagreați de stăpânul căruia îi slujește.

   Dostoievski spunea că „în fiecare om zace un călău...”, că omul din fire este un despot și de aceea se complace în a chinui pe alții, vrând să-și impună cu orice preț voința de putere. În romanul „Jucătorul”, trăirile pline de temeri și speranțe, acțiunile personajului care încearcă să învingă destinul la ruletă dar și escapada amoroasă a acestuia, fac din roman o poveste care dezvăluie cu meticulozitate profilul psihologic real al omului decăzut în mrejele viciilor. „Lepădăturile joacă chiar foarte murdar”, scrie un comentator al romanului.

   La jocul de poker, relevantă este cacialmaua, inducerea în eroare a adversarului, căruia îi lași impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. Este de fapt o înșelătorie care reușește omului versat, adică, conform dicționarului – celui care posedă cunoștințe solide și experiență în domeniul respectiv.

   Este adevărat că trăim între oameni cu caractere și suflete diferite, între oameni demni și oameni ingrați, între oameni sensibili și insensibili, de mult timp și nu numai în zilele noastre, și oriunde, nu numai în țara noastră (cu înclinații diferite ale cântarului), dar acestor oameni ingrați nu ar trebui să li se ofere șansa de a conduce pe ceilalți. Biblia arată acest defect al unora, exemplificând ingratitudinea (nerecunoștința, nemulțumirea) vânzătorului Iuda Iscarioteanul care, s-a tocmit să vândă pe Hristos pentru 30 de arginți (cf. Matei 26, 15).

   În domeniul literaturii noastre să ne amintim de ingratitudinea de care a avut parte marele nostru Ion Luca Caragiale (1852-1912), considerat ca fiind cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. Un moment trist care a întunecat viața marelui dramaturg a fost cel în care a trebuit să-și apere reputația de creator original în procesul intentat lui Constantin Al. Ionescu-Caion, prim redactor la „Revista Literară”. Acesta gelos fiind pe reputația lui Caragiale, şi-a pus în cap să-l defăimeze printr-o acuzație de plagiat, spunând că drama „Năpasta” a fost plagiată după o dramă a unui autor ungur, intitulată „Nenorocul care ar fi fost tradusă în românește. Mai mult, susținea că doar titlul piesei este schimbat, restul fiind „pe de-a-ntregul furat”. Mai târziu când se demonstrează că totul a fost o minciună (la prima înfățișare a procesului), ingratul afirmă cu tupeu că ar fi fost copiată după o dramă a lui Leon Tolstoi, numită „Puterea întunecimii. Caragiale ofensat și enervat, văzând că nu se putea apăra singur de răutatea, invidia, ingratitudinea de care avea parte, s-a adresat justiției. I-a scris prietenului său Barbu Delavrancea, renumit avocat la acea vreme, şi i-a solicitat să-l apere în procesul de calomnie intentat lui Caion. 

   Până la urmă calomnia a fost dovedită, Caion a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare corecțională și amendă. Inculpatul recunoscându-și întreaga ticăloșie, este achitat. De fapt dramaturgul nu dorea ca falsificatorul să fie pedepsit, ci pur doar să-i fie reparată onoarea şi să fie dovedit adevărul. Dar, pentru a dovedi toată mârșăvenia lui Caraion au fost multe documente cercetate, totul a necesitat multă muncă şi cheltuială din partea autorului. Aici se poate aminti proverbul: „Un om aruncă o piatră în baltă și zece se duc să o scoată”.  

   S-a făcut dreptate şi adevărul a ieşit la lumină pentru că, din fericire, la acea vreme justiția română încă mai avea un cod al onoarei. Caragiale ducând o viață plină de lipsuri și nedreptăți, piesele de teatru nefiindu-i primite merituos, acuzat fiind de imoralitate, toate acestea au contribuit la decizia pe care Caragiale a luat-o de a se autoexila la Berlin.

Fiind și un bun psiholog, în nuvela „În vreme de război” Caragiale face o analiză psihologică a personajului principal care suferă o prăbușire interioară rapidă, de la obsesie la nebunie, provocată de lăcomia de îmbogățire. Derulând evenimentele, el descrie zbuciumul interior al personajului principal, obsesia care îl chinuiește. Aviz amatorilor!

   În momentul actual, în țara noastră, iată că reprezentantul suprem al Justiției, „omnipotentul” Tudorel Toader, nu a dat dovadă de onoare, ci de vădită ingratitudine, și aceasta când a simțit că i se trage preșul de sub picioare, când „Stăpânul nu mai este mulțumit de cum dl. Toader îi servește interesele”, a conchis redactorul șef al ziarului Adevărul, într-un recent interviu.

   „Jucătorul” Tudorel Toader, utilizând dintr-un început o informație falsă, a încercat o cacealma – inducerea în eroare a adversarilor, a opiniei publice – , care nu i-a reușit. A amânat câteva zile prezentarea documentului, pentru a inocula oamenilor ideea că procurorul Augustin Lazăr l-a salvat pe dl. Iohannis, ca dumnealui să poată candida la președinție, iar dl. Iohanis drept recompensă l-a numit procuror general. O judecată viciată. Trec la spusele Sfântului Ioan Scărarul: „Ascultați-mă voi, toți controlorii cei răi ai altora: Cu ce judecați, cu aceea veți fi judecați... ” (Mt.7.2). Câtă răutate și înjosire a folosit ministrul declarând: „Eu personal dacă eram ministru, nu-l primeam în competiția pentru desemnarea ca procuror general”.

  Deocamdată ministrul de justiție mai este în funcție, deși normal ar fi trebuit, conform legii cred, dacă nu – al onoarei, să-și dea de îndată demisia din funcție. Mă întreb în ce scop a bulversat toată justiția din țara noastră? Fiindcă argumentele aduse nu stau în picioare. Efectul însă, al grupării din jurul președintelui partidului la putere și al ministrului justiției a fost: „Demonizare și distrugere”.

   Culmea, ministrul afirmă că nu a fost niciodată în eroare. Este dovada, dacă încă mai era nevoie, a orgoliului nemăsurat al individului. Judecător al propriei sale victime, gestul ingrat s-a vrut a fi o răzbunare împotriva Procurorului General, dar și într-un fel și asupra Președintelui țării, considerând că dumnealor i-au rănit orgoliul personal. Fie că a fost din neatenție făcută confuzia asupra celui care a întocmit actul și a semnat – ceea ce ar denota lipsă de profesionalism – , fie că a fost o cacialma premeditată și nereușită, tot eroare gravă se numește. Dar ministrul a dat ultimul său verdict: „Lazăr trebuie să plece!”

   Iată ce înseamnă să dai puteri discreționare unui om incapabil de a-și îndeplini corect funcția de ministru.

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

DESPRE SLUGĂRNICIE

   O parte din raportul realizat de actualul ministru al justiției Tudorel Toader, în care sunt prezentate pe larg motivele de revocare ale lui Augustin Lazăr, a fost un raport „tendențios” după spusele Președintelui țării. Aș adăuga și calificativul – ranchiunos. Reproșurile aduse de ministrul justiției procurorului general au legătură cu modul în care cel din urmă a reacționat în anumite momente, cum ar fi acel al modificării Legilor Justiției sau a Codurilor Penale, în cazul unor decizii ale Curții Constituționale sau al protocoalelor SRI - Parchet, aici fiind menționat reproșul că „a ascuns adevărul”. Alte acuzații ale ministrului, susțin unii comentatori, par inspirate din raportul în baza căruia a cerut revocarea fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi. Procurorului general chiar i se reproșează că a îngreunat/împiedicat evaluarea fostului procuror șef DNA, asta pentru că Augustin Lazăr s-ar fi temut că urmează propria sa evaluare. Interpretarea este absurdă dacă nu schizofrenică. Concluzia raportului fiind: „Motivele care au determinat revocarea doamnei procuror-șef DNA îi sunt deopotrivă imputabile”.

   În replică, Președintele Klaus Iohannis refuză demiterea Procurorului General și apreciază activitatea lui, considerând că cererea ministrului Justiției este complet neadecvată și de natură să genereze neîncredere în sistem și îngrijorare în rândul partenerilor noștri europeni: „Modul în care ministrul a prezentat public raportul este unul tendențios și denotă intenția acestuia de a subordona politic procurorii”. Toader răspunde ironic, plin de sine: Nimic nou sub soare: Președintele ne spune mai întâi faptul că nu îl va revoca pe A. Lazăr apoi va citi raportul primit de la Ministerul Justiției!”. Președintele refuză demiterea procurorului general și cere din nou demisia ministrului justiției: „Domnul Tudorel Toader trebuie să plece de urgență din fruntea ministerului pe care îl conduce. Statul român are obligația de a proteja ordinea de drept, libertățile și drepturile cetățenilor săi, iar acest lucru nu poate fi înfăptuit fără un Minister Public independent și eficient”. Procurorul general Augustin Lazăr va fi audiat de Consiliul Superior al Magistraturii, pe 13 noiembrie.

   Ca o observație, multe propuneri legislative supervizate de Tudorel Toader, unele elaborate chiar de el au fost declarate neconstituționale. Ce arată acest fapt? Că acest profesor este incompetent, sau că este educat în comunism să apere egalitatea socialistă și să execute comenzile partidului, sau că este sluga lui Dragnea? Doar Dragnea a răspuns la întrebarea despre Tudorel Toader: „Eu îl rog și el ascultă!” Da, păcătosul a grăit adevărul! Dezgustător e omul slugarnic! 

  

   Dicționarul definește Slugărnicia drept atitudine de „lingușire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală”, sinonime fiind: „umil, servil, lingușitor, conformist etc.” 

   Slugărnicia este o problemă care poate fi încadrată în fenomenul corupției, deoarece slugarnicul execută un fapt ilegal. Cu cât este mai inițiat în domeniu, cu atât fapta îi este subtil acoperită de justificări false.

   Există mulți indivizi pentru care a se supune puterii, indiferent care este aceasta, este modul de viață acceptat de ei, obediența oarbă putându-le aduce beneficii materiale sau de altă natură, exemplu – înscăunarea într-o funcție sau menținerea în funcția dobândită. Slugărnicia este făcută în general cu intenția politicianistă a individului de a-și deschide un drum. Este un târg josnic care se face între putere și slujbaș. Poți să slujești fără să te slugărești! Să-ți execuți funcția în mod conștiincios și demn.

   Amintesc dialogul dintre Dinu Păturică – personajul din romanul lui Nicolae Filimon – și funcționarul scos de mult timp din slujbă, care venise la el pentru a obține altă slujbă: „Ce dai să te fac ispravnic?, l-a întrebat omul influent Dinu Păturică. - Ce-ai zis? Mai zi încă o dată, că n-am auzit. - Am zis că isprăvniciile se dau cu rușfet (mită), ai înțeles ori ba? - Dacă este așa, ține-ți isprăvnicia pentru altul, căci eu nu mă voi înjosi niciodată să cumpăr slujbă cu bani de la o leșinătură ca tine!” Era în secolul XIX. De atunci am „evoluat”, nu? Puțini oameni mai găsești să aibă curajul unui astfel de răspuns. Mă gândesc la baronii PSD-ului care au acceptat în taină toate propunerile dregătorului/conducătorului...

   Spiritul de supunere oarbă în fața autorității nu este demn de democrație. Este nevoie de un act de curaj să nu accepți slugărnicia. Poți să nu arăți supunere, dar, în același timp să păstrezi respect pentru cel care îți cere a face ceva cu care nu ești de acord. Aici intervine dialogul, explicitarea, ceea ce dovedește că amândoi sunt oameni respectabili, dar cu funcții diferite, unul poate cere, celălalt poate fi de acord sau nu. Politicienii de la putere atunci când greșesc, trebuie să renunțe la orgoliu și să recunoască greșeala, să bată în retragere. Greșelile ca și realizările aparțin oamenilor. Dialogul, buna cuviință și înțelepciunea, curajul și demnitatea au un rol important în ajungerea la un deznodământ. În cazul nostru – atât de important! Respectul în limitele jocului instituțiilor, ar transmite un mesaj de egalitate socială.

   România are oamenii de care are nevoie, suficienți oameni calificați și bine intenționați, oameni educați și demni. Pot fi înlocuiți cei slugarnici de până acum. Slugi ai unui individ care a bulversat țara, slugă și el, probabil, la un alt stăpân. Scriitorul Nicolae Filimon spunea că „Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voiește a se reorganiza, decât a da frâiele guvernului în mâinile parveniților, meniți din concepțiune a fi slugi și educați într-un mod cum să poată scoate lapte din piatră cu orice preț!”

   În discursul din data de 23 octombrie, ținut în fața Parlamentului de la Strasbourg, președintele Klaus Iohannis  a exprimat în mod ferm și clar direcția României care se poziționează în continuare alături de nucleul Uniunii Europene, apără independența justiției și continuă lupta anticorupție, subliniind că nu va renunța sub nici un motiv la standardele legate de aceste principii. Pentru aceasta are nevoie, desigur, de un guvern și de partide care să ducă la îndeplinire idealurile țării, să nu meargă pe alt drum, nedorit de popor. Cât timp există tabăra slugoilor, a oamenilor împătimiți de ură, a celor care nu înțeleg importanța unirii în „cuget și simțire”, lupta este grea, dar nu imposibilă. Și mă întreb: Nu vibrează sufletele tuturor la versurile cântecului patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire,/ Unire-n cuget și simțiri/ Și sub măreața lui umbrire/ Vom înfrunta orice loviri…”, versurile fiind ale lui Andrei Bârseanu și muzica aparținând lui Ciprian Porumbescu? Nu vibrează sufletele tuturor la  cuvintele imnului României: „... Români din patru unghiuri,/ acum ori niciodată/ Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!...” versurile fiind ale poetului Andrei Mureșanu și muzica probabil tot a autorului versurilor?

   Poporul vede, poporul simte, judecă, își da seama cine dorește binele țării, că există această slugărnicie în societate, în rândul celor ce guvernează țara, a partidului conducător și că această supunere dezavantajoasă are scopuri și efecte negative asupra bunului mers al țării.

   Și închei articolul cu citatul autorului George Budoi: „Un slugarnic poate accede la funcții dintre cele mai înalte, dar tot "patruped" rămâne”.

 

   Vavila Popovici – Carolina de Nord